Alba Iulia- Ghid Turistic

Cetatea Bastionara Alba Iulia

Cetatea bastionara din Alba Iulia a fost ridicata între anii 1714-1738, fiind considerata cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip Vauban din tara noastra. Planul cetatii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completata apoi de generalul Weiss.

Lucrarile propriu-zise la fortificatia de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împaratului, situat pe latura de nord a cetatii.

Fortificatia a fost denumita în proiectul lui Weiss "Fortificatia capitala de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei".


Între secolele XVIII-XIX cetate a îndeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei si de depozit general pentru armament. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20000 de iobagi.
Cetatea este alcatuita din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf.Stefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta) configurându-i imaginea stelata caracteristica cetatilor de acest tip.

Cel mai mare dintre bastioane este cel al Trinitatii, care masoara 116 si 135 m si are plasat în centru un blazon încoronat cu câmpuri multiple si frunze de acant.
Zidurile cetatii sunt construite din caramida , piatra de cariera sau din ruinele cetatii romane, ele masurând la baza 3m, iar la vârf 1,20 m fiind sprijinite de contraforturi pentru a neutraliza înpingerile pamântului. Intrarea se face prin sase porti, decorate cu statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig.
Proiectarea si construirea cetatii a determinat si modificarea tramei stradale, astfel s-au construit cele sase porti, trei spre oras si alte trei spre câmpul de instructie din vest.
Cetatea este impresionanta atât prin elementele decorative, cât si prin frumusetea celor sase porti ale fortificatiei, care sunt unice în toata arhitectura militara europeana. Fara îndoiala, sursa de inspiratie pentru artisti a fost mitologia antica, decoratia fiind realizata de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer si Giuseppe Tencalla. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea si marea unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.




Catedrala Reîntregirii


Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.


Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.


Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca.
Ansamblul este dominat de un turn -clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola sprijinita pe coloane.
În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.



Catedrala Romano-Catolica


Ridicata în secolul XIII, este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilica cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu si doua turnuri pe latura de vest, adaugându-se ulterior doua nave în zona transeptului.


Cea mai importanta constructie din epoca Renasterii timpurii din Transilvania este fara îndoiala capela "Lazo", aflata pe latura nordica a catedralei, în interiorul acesteia se afla o bolta cu nervuri gotice târzii, având cheia de bolta decorata cu blazoanele unor personalitati transilvanene.
În interiorul catedralei se afla sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alaturi de cele ale fratelui sau Johannes Miles, a fiului sau mai mare Ladislau (situate în nava laterala sudica) si cele ale reginei Isabella si a fiului sau Ioan Sigismund (situate în nava laterala opusa)



Muzeul Unirii - Cladirea Babilon


Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si al prestigiului stiintific. Muzeul este adapostit in Cladirea Babilon din 1968, care prin bogatia plastica a fatadelor reprezinta celui mai important monument de arhitectura romantica din oras.


La origine cladire cu destinatie militara, cladirea Babilon a fost construita intre 1851-1853. Cladirea are 2 etaje si peste 100 de încaperi unde se afla expozitia de baza, depozitele, biblioteca si laboratoarele de restaurare


Inceputurile institutiei sunt legate de "Societatea de istorie, arheologie si stiinte naturale din judetul Alba", infiintata in 1887, care a inaugurat primul sediu al muzeului in actuala cladire a Scolii generale nr. 3, unde au fost adapostite peste 1000 de piese arheologice si numismatice. Colectia a sporit prin activitatea remarcabila a primului director, Adalbert Cserni, care pana la moartea sa in 1916, a efectuat ample cercetari arheologice in diverse puncte ale orasului, editand totodata primele 18 fascicule din publicatia muzeului.
Dupa Unirea Transilvaniei cu Romania din 1918, muzeul a beneficiat de sprijinul societatii "Astra", fiind mutat in aripa nord-estica a complexului Catedralei Ortodoxe si inaugurat la 20 mai 1929 sub numele de Muzeul Unirii, colectia sporind cu numeroase piese legate de revolutia din 1848 dar mai ales de actul Marii Uniri. Perioada crizei economice si anii ce i-au urmat au influentat negativ activitatea muzeului albaiulian.


O veritabila renastere a muzeului are loc in 1938, cand Nicolae Iorga il numeste director pe profesorul Ion Berciu, o personalitate erudita si dinamica, care va sti sa utilizeze cu eficienta resursele financiare, atat prin cercetarile arheologice dar mai ales prin fondarea revistei muzeului "Apvlvm" in 1939.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial , odata cu instaurarea dictaturii comuniste, la conducerea muzeului ajung figuri obscure, urmandu-se astfel principiul antiintelectualist, care a ramas una dintre caracteristicile fundamentale ale politicii culturale din Romania pana in 1989.
In 1958 fosta Casa a Armatei, care includea istorica Sala a Unirii, trece in administrarea muzeului.
Aniversarea semicentenarului unirii Transilvaniei cu Romania in 1968 la Alba Iulia, a determinat transformarea si restaurarea cladirii "Babilon", datand din 1853, care va adaposti noi sectii expozitionale, institutia primind numele de Muzeul de Istorie Alba Iulia.


Un nou moment aniversar, cel din 1975, cand la Alba Iulia se celebrau 375 de ani de la prima unire realizata de Mihai Viteazu, si 2000 de ani de existenta a orasului, a prilejuit reorganizarea completa a expozitiei de baza a muzeului, intr-un circuit continuu ce cuprindea parterul, etajul I si II ale cladirii "Babilon", institutia revenind la denumirea de Muzeul Unirii.
Accentuarea cultului personalitatii lui Ceausescu incepand cu anii ’80 va marca si destinul muzeului albaiulian, in 1987 cadre ale Muzeului de Istorie al P.C.R. si ale Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste procedand la o radicala revizuire ideologica a expozitiei, ale caror urmari nu vor putea fi decat partial inlaturate dupa 1989.


In prezent muzeul se afla intr-un amplu proces de reorganizare a expozitiei sale de baza, in 1998, cu ocazia aniversarii celor 80 de ani de la Marea Unire, reusindu-se totodata si deschiderea expozitiei permanente de etnografie, in spatiile adiacente Salii Unirii.



Monumente istorice


In Alba Iulia se pot gasi o serie de monumente si grupuri statuare de o importanta deosebita atat din punct de vedere istoric cat si arhitectural.
In cetate, cele mai importante sunt monumentele dedicate lui Mihai Viteazul si rascoalei de la 1784, precum si cele doua monumente din fata Universitatii dedicate eroilor cazuti in bataliile de la Custozza si pentru apararea orasului.
Tot in cetate, in fata salii Unirii se afla un grup statuar cu personalitati de seama care si-au adus contributia la realizarea Marii Uniri.

Monumente si statui se gasesc si in afara zidurilor cetatii, cum ar fi statuia lui IIC Bratianu, statuia lui Mihai Eminescu si monumentul Lupoaica, reprezentand legenda intemeierii Romei.



Statuia ecvestra si basorelieful închinat lui Mihai Viteazul


Amplasata în fata palatului princiar, statuia lui Mihai Viteazul a fost realizata în bronz de catre sculptorul Oscar Han (1968).

Amplasat în fata Palatului princiar, în spatele statuii ecvestre, basorelieful a fost realizat de catre Horia Flamandu(1975) si-l reprezinta pe Mihai Viteazul primind omagiile celor trei tari române unite.
Basorelieful are o lungime de 6,20 m si o latime de 3 m, iar la baza se afla o placa pe care este însemnat
"Aici la Alba Iulia în anul 1600 ca un simbol al dreptului istoric al poporului român de a trai unit, liber si independent s-a înfaptuit prin lupta si vointa neamului, prin vitejia si geniul marelui voievod Mihai Viteazul, maretul act al primei uniri politice a celor trei principate române- Tare Româneasca, Moldova, Transilvania - mai 1975".


Obeliscul


n fata portii a III-a a cetatii a fost ridicat în anul 1937, din initiativa "Astrei" si cu contributia populatiei, un frumos obelisc închinat memoriei conducatorilor rascoalei de la 1784-1785.
El a fost realizat din granit de catre arhitectul E. Mihaltan si sculptorul Negrulea.
La baza se afla o celula simbolica, în partea de est o Victorie Înaripata tinând în mâna o cununa de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Closca si Crisan.
Pe soclul obeliscului apare inscriptia:
"Smerita închinare lui Horea, Closca si Crisan", ceea ce exprima omagiul adus celor trei martiri.


Monumentul Custozza si Monumentul Losenau


În parcul din fata Universitatii I Decembrie 1918 se afla un mic monument ridicat în 1853 în memoria col. Ludwic von Losenau, cazut în lupta împotriva trupelor conduse de generalul Bem.

În acelasi parc din fata Universitatii "1 Decembrie 1918, spre Sala Unirii se afla un monument în forma de mic obelisc împrejmuit cu lanturi grele intercalate de ghiulele de tun.
Monumentul a fost dezvelit în 1906 în amintirea soldatilor si ofiterilor din Regimentul 50 infanterie din Alba Iulia, cazuti în batalia de la Custozza în timpul razboiului austro-italian din 1866.


Monumentul de pe Dealul Furcilor


Ridicat în cinstea martirilor rascoalei de la 1784-1785, Horea, Closca si Crisan, monumentul, un obelisc din piatra, marcheaza locul unde au fost trasi pe roata cei trei martiri.

     media: 4.50 din 2 voturi

Comments are closed.

Beautiful singles in your area. Meet them now!